Zona umedă a Dunării in Romania, pană in anul 1964, ocupa 3.322 km2 si formau o autentică deltă. Grigore Antipa sustinea in 1910 ca Dunărea de la intrarea in tară si pană la Marea Neagră avea o zonă inundabilă de 891.232 ha, din care dacă se scade suprafata Deltei (404.748 ha), rezultă că Lunca Dunării ca formatie geomerfologică distinctă, se intindea pe 4.865 km2 .
Din aceasta, fosta Baltă a Brăilei ocupa 149.000 ha din care o jumatate cu Domeniul Brăilei este prezentată in imaginea alaturată.
Tot ce crease aici natura in secole de evolutie a fost fulgerator distrus prin indiguirile, desecarile si defrisarile din deceniile 6 si 7 ale secolului trecut.
Astfel zona umeda s-a redus de 5 ori, la cele 17.529 ha protejate in Parcul Natural Balta Mica a Brailei, suprafata care reprezinta 11% din fosta Balta a Brailei si 0,5% din fosta Lunca Inferioara a Dunarii (segmentul fluviului de la Silistra pana la confluenta cu Prutul).
Prin Legea nr. 5/2000 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national, zona inundabila braileana este mentionata sub denumirea Balta Mica a Brailei, in anexa I, in lista Rezervatii ale biosferei, parcuri nationale sau naturale.
Prin HG 230/4.03.2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si parcurilor naturale si constituirea administratiilor acestora (MO 190/26.03.2003) a fost recunoscut Parcul Natural Balta Mica a Brailei si reconfirmat oficial si statutul de Zona umeda de importanta internationala, obtinut in anul 2001.In fapt Administratia Parcului Natural Balta Mica a Brailei incepe sa functioneze din 8 august 2004, in baza contractului de administrare nr. 744/25.05.2004,incheiat intre RNP ROMSILVA si Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.